Costurile directe sunt plățile generate nemijlocit de încetarea raporturilor de muncă, precum plățile compensatorii și serviciile de consultanță. Costurile ulterioare apar indirect și mai târziu, în special prin pierderi de productivitate și plecări suplimentare în rândul angajaților rămași. Costurile ulterioare sunt mai greu de măsurat și, de aceea, sunt adesea trecute cu vederea.
Pentru cine: Directori financiari, departamente de control financiar și HR.
Redacția bewirbdich.ai · Actualizat: 2026-08-25
| Tip de cost | Exemple | Posibilitate de măsurare |
|---|---|---|
| Direct | Plăți compensatorii, plan social, servicii de tranziție profesională, consultanță juridică | Bună – pe baza contabilității și a contractelor |
| Costuri ulterioare: productivitate | Nesiguranță, muncă suplimentară, pierdere de cunoștințe | Limitată – pe baza unor ipoteze |
| Costuri ulterioare: fluctuația personalului | Plecări neplanificate ale angajaților cu performanțe ridicate | Medie – pe baza datelor despre plecări |
| Costuri ulterioare: recrutare și reputație | Ocuparea posturilor rămase vacante, imaginea de angajator | Limitată |
Și angajații rămași resimt reducerile de personal: pierd colegi și colege, preiau sarcini și se întreabă dacă vor urma alte măsuri. Acest lucru poate reduce implicarea și productivitatea și poate crește disponibilitatea de a schimba locul de muncă.
Intensitatea acestui efect depinde de fiecare caz în parte. Pentru un calcul pe bază de model, este recomandat să folosești ipoteze prudente și să le verifici cu propriile date, de exemplu ratele de plecare înainte și după măsurile anterioare.
Pierdere de productivitate = angajați rămași afectați × salariu lunar × procent de pierdere presupus × durată în luni.
Exemplu (ilustrativ): 200 de persoane × 5.000 € × 10 % × 3 luni = 300.000 €.